BROSCUȚA NR. 06

Automobilul cu numărul 06 al seriei VW38 a fost acordat unui oficial de rang înalt. Robert Ley, șeful DAF (Frontul German de Muncă), a fost norocosul care a primit broscuța VW38, numărul 06. Acest automobil a fost fotografiat de mai multe ori la expozițiile și târgurile comerciale obișnuite, însă, cele mai interesante fotografii sunt cele dintr-o serie care a fost făcută pentru un manual al proprietarului. Aceste fotografii oferă o perspectivă unică asupra detaliilor modelului VW38. Broscuța numărul 06 și-a petrecut primele zile în flota de vehicule a DAF și, atunci când vine vorba despre funcționarii de rang înalt, cum ar fi Ley, este posibil ca el să nu fi condus automobilul, ci să fie în schimb plimbat în limuzine. Însă broscuța 06 și multe altele au fost prezentate la diverse evenimente găzduite de organizație, ceea ce înseamnă că numărul 06 a fost adusă la diferite sucursale DAF din toată Germania pentru a fi prezentată membrilor, dar și publicului larg. De asemenea, Robert Ley a avut și automobilele cu numerele 17, 18 și 34. În mai 1939 se pare ca broscuța numărul 06 a fost condusă la filiala DAF din Königsberg, în Prusia de Est, oraș care se află la aproxiativ 100 de kilometri de granița cu Lituania. Este vorba despre un oraș care a suferit bombardamente grele în 1944, iar în 1945 a fost anexat de Uniunea Sovietică. În acest timp, Lituania a suferit aceeași soartă ocupată de Uniunea Sovietică și, la un moment dat, broscuța numărul 06 a părăsit regiunea Königsberg și a călătorit în Lituania. Nu este clar ceea ce s-a întâmplat cu automobilul pentru aproximativ șase decenii petrecute în Lituania.

La început, cel mai probabil broscuța nu avea documente, motiv pentru care cineva a adaptat identitaea unui DKW F8 din 1939. Un număr de șasiu a fost ștampilat sub capota din față, pentru a se potrivi cu cel din acte, iar broscuța numărul 06 a fost condusă pe străzile Lituaniei până când nu a mai putut fi reparată cu componente de la VW Kubelwagens. La un moment dat, ea a fost supusă unei transformări totale, caroseria sa fiind montată pe șasiul unui automobil sovietic cu motorul în față. Toată partea din față a fost reconstruită pentru a putea găzdui un motor răcit cu apă, iar geamurile din față, dar și din spate, au fost schimbate. Sub această înfățișare, broscuța numărul 06 a continuat să fie condusă pe drumurile Lituaniei până la mijlocul anilor ’90, când a venit momentul să se pensioneze, undeva, într-o fermă. Derulăm puțin filmul până în 2003, când un pasionat a găsit-o și cu mari emoții a anunțat pasionații de VW din Lituania. După încă puțini ani, în 2008 a fost achiziționată și a mai stat apoi un an într-o curte din Vilnius, până când povestea a ieșit la lumină.

Broscuța numărul 06 a plecat înapoi în Germania la începutul anului 2009, după ce a fost achiziționată de familia Grundmann din Hessisch Oldendorf. După adopție a luat naștere una dintre cele mai faimoase povești de restaurare a unui VW, poveste ce a fost actualizată în mod constant pe internet. Vorbim aici despre o abordare destul de unică, vorbim despre o poveste la care oamenii au contribuit, pe internet, cu diverse cunoștințe și observații. Acest mod de a abordare a ajutat mai ales atunci când a fost nevoie ca broscuța să fie identificată, deoarece toate numerele fuseseră pierdute. După multă cercetare, într-adevăr, broscuța a fost identificată ca fiind broscuța cu numărul 06, VW38/06. Cu mult noroc s-a găsit un șasiu din 1938, iar, tot datorită felului în care a fost abordată această restaurare, a fost localizat motorul automobilului VW38/16, iar mai târziu, transmisia automobilului VW38/40. Toate panourile lipsă ale caroseriei au fost reproduse cu ajutorul automobilelor VW38/03 și VW38/31 de la muzeul VW. Rezultatul acestei restaurări este faptul că broscuța cu numărul 06 este cea mai completă și corectă dintre toate VW38 existente. Broscuța numărul 06 a fost în mijlocul bombardamentelor, a primit altă caroserie și un motor răcit cu apă ce nu era deloc pe gustul ei. Apoi a fost abandonată și s-a trezit că-i tremură cilindrii la gândul că nu o să mai aibă niciodată un stăpân pasionat. I-a fost frică că va muri într-o fermă, departe de prieteni. Dar după toate astea, a fost salvată și, când se aștepta mai puțin.. a plecat, din nou, la plimbare!

Poze: www.thesamba.com

%d bloggers like this: