VISUL AUTOMOBILULUI POPULAR

Am vorbit de atâtea ori despre pasiune și despre cât de important este să faci ce îți place, dar n-am vorbit niciodată despre oameni pasionați. Și chiar dacă eu cred că sunt un om mult prea mic ca să vorbesc despre unul atât de mare, astăzi vreau să scriu despre Ferdinand Porsche. Omul care a reușit să îndeplinească visul de a crea un automobil accesibil tuturor.

Acum mult, mult timp, totul a început cu doi oameni și un vis. Primul, un inginer german ce visa să construiască un automobil care urma să facă viața de zi cu zi mai ușoară. Al doilea, un tip pe nume Adolf Hitler, știa că industria automobilelor din acea perioadă avea nevoie disperată de așa ceva. Fan al automobilului, Hitler nu a condus niciodată, însă, după ce în perioada în care a fost în închisoare a citit biografia lui Henry Ford, a ajuns să aibă și el un vis în această direcție. Visa să influențeze cumva istoria automobilului. Odată ajuns Cancelar al Germaniei, cu prilejul Salonului Auto, Hitler urma să anunțe că automobilul nu trebuie să fie destinat doar celor bogați. Începe să ia măcuri în acest sens și cere ajutorul Asociației Germane a Constructorilor de Automobile, care i-au făcut o propunere ce nu l-a încântat, astfel ajunge să îl convoace pe Ferdinand Porsche. Cerințele lui Hitler sunau cam așa: să fie suficient de încăpător pentru doi adulți și trei copii, precum și pentru bagajele lor, să fie capabil să ruleze cu 100 km/h, să aibă un consum mic, să fie ușor de întreținut chiar și pe timp de iarnă și să nu coste mai mult de 990 Reichsmark. De cealaltă parte, Porsche își dorea să nu existe probleme legate de finanțare și fabrica să fie dotată cu o tehnologie pe măsură. Simplu. Au bătut palma. Și Porsche s-a apucat de treabă.

Primul tip, inginerul german pe nume Ferdinand Porsche, s-a născut pe 3 septembrie 1875 în orașul Maffersdorf, Bohemia de Nord. Pasiunea către inginerie apare rapid în viața lui, când undeva pe la vârsta de 13 ani le instalează părinților o sonerie electrică și devine fascinat de electricitate. Trei ani mai târziu, exista o singură casă în tot cartierul ce era iluminată electric – vă las pe voi să ghiciți ce familie locuia acolo.

Deși înscris la Școala tehnică imperială din apropierea orașului Reichenberg, la 16 ani pasiunea îl poartă către Viena, unde va urma cursurile Liceului tehnic din oraș. În același timp, pasiunea pentru electricitate l-a făcut să se angajeze pentru o companie numită Egger. Angajat aici, Porsche începe să își arate interesul către vehiculele electrice. În 1898 devine designerul șef al unei noi companii din industria automobilelor. La Lohner, Porsche a creat două automobile remarcabile, incluzând primul automobil cu tracțiune față din istorie. A urmat o perioadă în care Porsche a fost chemat în armată, însă, odată întors, avansa destul de rapid în funcție. În 1905 devine directorul tehnic al unei companii numită Austro – Daimler. La sfârșitul războiului compania începe să aibă probleme financiare, iar ideea lui Porsche este de a crea un automobil accesibil care să aibă o producție de masă. În același timp, Porsche creează “Sascha” și speră ca inovațiile tehnologice ale acestuia să poată fi aplicate unui automobil de largă producție al companiei. Dar răspunsul este negativ.

În 1923, Porsche și familia lui se mută la Stuttgart, unde acceptă un job ca director tehnic la Daimler Motor Works. Însă nici aici ideea lui de a crea un automobil accesibil tuturor nu a încântat.

Se întoarce în Austria în 1929, unde va dezvolta un motor cu opt cilindri pentru un model numit “Austria”, în cadrul companiei Steyr. Porsche renunță la job când compania fuzionează cu Austro – Daimler.

Se întoarce în Stuttgart, iar în decembrie 1930 își construiește propria lui firmă alături de prietenul său, Karl Rabe. Pasiunea i-a fost transmisă și fiului său, care făcea și el parte din personalul firmei. Primul design al companiei a fost pentru firma Wanderer. În aceeași perioadă, unul dintre proiectele lui Porsche era acela de a crea un prototip pentru un automobil sport. Se formează compania Auto – Union, iar în cadrul unei întâlniri a acesteia din luna martie a anului 1933, Porsche îl întâlnește pentru prima dată pe Adolf Hitler.

În ianuarie 1934, Porsche realizează designul unui prototip și îl trimite Guvernului. Se încheie un contract între Asociația Germană a Constructorilor de Automobile și firma lui Porsche din Stuttgart. Pentru a reduce costurile, s-a creat un program de strângere de fonduri: mii de muncitori germani au cumpărat săptămânal timbre, ce ulterior urmau să fie răscumpărate pentru propriul lor “KdF – Wagen” sau “Forță prin bucurie”.

În mai 1938, în apropierea orașului Wolfsburg, Hitler înființează “KdF – City”. Locul unde milioane de broscuțe au prins viață.

Primele două versiuni ale broscuței, V1 și V2, difereau prin faptul că V1 avea un motor cu doi cilindri în patru timpi, în timp ce V2 avea un motor în doi timpi cu pistoane dedublate. De asemenea, V1 avea cinci uși, în timp ce V2 era convertibil.

Pentru că Porsche nu era mulțumit cu cele două prototipuri, ia naștere V3, ce avea un motor motat în partea din spate cu patru cilindri și 984 cmc, o caroserie a cărei formă semăna cu cea a unei picături de apă, o cutie de viteze cu patru rapoarte și suspensii independente pe toate roțile. Au urmat 30 de exemplare denumite Volkswagen 30, realizate în uzinele Daimler – Benz și testate de fiul lui Porsche, deoarece el era plecat în SUA pentru a vedea fabrica Ford.

Cea de-a treia versiune, V3, a fost cea care avea să fie baza modelului final. Broscuța a furat inimile a milioane de oameni și a născut pasiuni ce s-au transmis din generație în generație. Și pentru că sunt topită după broscuță și după liniile ei jucăușe, după simplitatea și farmecul specific, mă înclin și îi mulțumesc Domnului Porsche.

Am început articolul prin a scrie despre oameni pasionați și cumva am ajuns din nou la Beetle. Însă cred că pagina aceasta avea nevoie de o povestioară cu și despre cum a apărut broscuța. Cât despre voi, pasionaților, sper să aveți curajul să vă urmați visul pe cât de mult posibil. Pentru că el știe cel mai bine drumul spre fericire.

%d bloggers like this: