ALL GOOD THINGS COME TO AN END

Odată cu primele intenții ale omului de a crea automobilul au apărut și primele gânduri despre cursele automobilistice. Dar pentru că la început automobilele erau deținute doar de cei cu o situație materială bună, cursele auto erau considerate a fi întreceri între boieri. Însă era simplu. Toți aveau același scop: să ajungă cât mai rapid din punctul A în punctul B, pe un drum public ce impunea respectarea regulilor de circulație și a limitelor de viteză. Setea de a depăși aceste limite a dat naștere raliurilor pe drumuri închise și a făcut ca acest sport să devină foarte popular.

S-au depășit limite, s-au bătut recorduri și au fost furate inimile a milioane de fani. De-a lungul anilor au existat multe competiții dedicate raliurilor automobilistice, însă a existat o perioadă în care totul a fost la superlativ: Grupa B. Un nume aparent simplu, dar care duce în spate emoții puternice.

Undeva pe la sfârșitul anilor ‘70 începeau negocierile pentru a aduce noi reguli faimoasei Anexe J – documentul de bază din acea perioadă care conținea regulamentele privind raliurile automobilistice. Principala cerință ce se dorea a fi adaugată putea fi bănuită cu ușurință de orice pasionat în domeniu: spiritele rebele își doreau mai multă libertate. Astfel, s-a ajuns la regruparea lor în doar trei categorii: A, B, C. Pe ultima sută de metri, FISA (Fédération Internationale du Sport Automobile) a adăugat și grupa N.

Celebra Grupă B a apărut cu intenții nu tocmai cuminți, intenții care au cucerit inimile pasionaților din toată lumea. Ea voia să ispitească producătorii de automobile către motorsport, promițând o dezvoltare rapidă a automobilului și publicitatea aferentă – toate acestea fără a fi nevoie să existe un model de serie. Era nevoie de omologarea a doar 200 de automobile identice în decursul a 12 luni de producție consecutive pentru ca modelul să fie acceptat în competiție. Pentru a nu exista comentarii, oficialii FISA erau invitați să numere fizic automobilele.

Construite pentru a devora macadamul, automobilele de Grupa B nu aveau prea multe cerințe. De fapt, ele trebuiau să aibă cel puțin două locuri, iar singurele reglementări stricte vizau greutatea, roțile și pneurile.

În 1980, cu doi ani înainte de începerea Grupei B, Audi a apărut cu revoluționarul său sistem de tracțiune integrală, Quattro. Și deși mulți constructori preferau tracțiunea spate, Audi i-a rămas credincios lui Quattro încă de la început. Cu timpul l-a îmbunătățit și astfel a devenit cel mai definitoriu accesoriu al automobilelor Audi de competiție. Tot în acea perioadă, Lancia a lansat ceea ce avea să fie primul automobil construit respectând în totalitate specificațiile Grupei B: Lancia 037 Rally.

Grupa B începe oarecum timid în anul 1982, dar personajele principale nu erau deloc caracterizate de acest termen. A venit momentul ca Opel să se afirme, astfel că intră în competiție și aspiră către vârf: Opel Ascona B 400 îi declară duel lui Audi și vrea să demonstreze că tracțiunea spate are încă potențial. Dar monstrul cu tracțiune integrală nu renunță, rezultatele mai bune venind din partea lui. Deși erau într-o perioadă în care sistemele tehnice, de exemplu suspensia, nu erau atât de dezvoltate ca astăzi, automobilele produceau în jur de 250 – 300 CP. Dar nu era suficient. Se voia mai mult și acesta a fost momentul în care tracțiunea integrală a început să strălucească.

1983 a venit odată cu omologarea mai multor automobile de Grupa B, printre care și Toyota Celica TCT sau Opel Manta B 400, însă majoritatea au rămas doar o versiune îmbunătățită a precedentelor automobile de grupa 4. Principala diferență dintre acestea era utilizarea unor materiale compozite ușoare. Între timp, Audi realiza aceste îmbunătățiri și ajungea să depășească 350 CP.  Nu a mai durat mult și pasionații au descoperit cât de permisivă este de fapt Grupa B în ceea ce privește modificările aduse automobilelor de competiție.

În 1984, Audi a lansat “Baby Quattro”, cum mai este alintat Audi Sport Quattro S1. Această versiune avea ampatamentul micșorat și dezvolta 450 CP. Baby monster. Peugeot nu s-a lăsat și a lansat ceea ce avea să devină în scurt timp “Group B’s winning formula” – Peugeot 205 T16, un automobil cu motorul amplasat central ce dezvolta 300 CP și dispunea de tracțiune integrală.

Anul 1985 a sosit cu un război între automobilele cu tracțiune integrală. Peugeot a lansat o versiune mai puternică și mai aerodinamică, Peugeot 205 T16 (E2), iar Audi a dus Quattro – ul la aproximativ 600 CP și i-a adăugat aripioare sălbatice, de aproximativ doi metri. Audi și Peugeot nu au lipsit în nici un an din locurile fruntașe ale podiumiului și au scris istorie într-o eră definită de putere și spirite dezlănțuite. 

Ajunse în anul 1986, automobilele de Grupa B atingeau aproximativ 600 CP, în numai 4 ani de la începerea acestei ere legendare. Și, de parcă 600 CP nu erau suficienți, se auzeau din ce în ce mai multe zvonuri în ceea ce privește creșterea puterii. Constructorii erau, parcă, din ce în ce mai însetați. În doar câțiva ani de existență, Grupa B a ajuns de la stagiul de automobile construite în garaj de către tipii pasionați până la stagiul de a fi considerate unele dintre cele mai dezvoltate automobile din punct de vedere tehnologic. Acești monștrii erau în stare să fie rivalii oricăror altor automobile din oricare alt tip de curse. Cu aripioarele lor sălbatice și lăsând în urmă flăcări, aceste automobile au devenit fără prea mult efort legendare: tehnologie, inginerie, cai putere și aerodinamică pe măsură.

Grupa B și-a câștigat popularitatea cu viteza cu care automobilele furau inimile pasionaților în acea vreme, devenind poate chiar mai populară decât Formula 1. Dar această popularitate era alcatuită din sute de fani nebuni ce se puneau în fața automobilelor pentru a surprinde instantaneul pefect, riscând să fie spulberați de autovehiculele ce zburau cu 200 km/h. Raliurile au fost considerate întotdeauna periculoase, însă în ceea ce privește Grupa B, s-a ajuns la perioada în care acest nume era sinonimul pericolului. Atât piloți, copiloți, cât și fani înrăiți și-au pierdut viața în accidente extrem de periculoase. Astfel, ea a ajuns la un sfârșit brusc, apărut din cauza faptului că riscurile deveniseră mult prea mari.

Cât despre eroii acestei ere, ei nu purtau pelerine, dar automobilele pe care le conduceau aveau aripioare aerodinamice. Walter Röhrl, Hannu Mikkola, Michèle Mouton, Stig Blomqvist aveau superputerea de a stăpâni monștrii cu cinci sute de cai putere și caroserii impunătoare. Iar superputerile lor au făcut sute de copii să crească cu postere deasupra patului și i-au făcut să viseze că vor deveni piloți de curse când vor fi mari.

Știți cum se spune, “all good things come to an end”? Grupa B a creat un punct de reper important în istoria curselor automobilistice. S-a impus prin unicitate și spirite libere. Prin putere și emotie. Prin milioanele de fani. Prin automobile ce merită să primească o amintire mereu vie în sufletele pasionaților. Și un loc la muzeu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: