WE MISS YOU, NIKI!

Anul 2019 a luat cu el unul dintre cei mai minunați oameni din istoria automobilismului sportiv. Enzo, câinele înțelept din The Art of Racing in the Rain, spunea că un om pleacă atunci când și-a îndeplinit menirea. Niki Lauda probabil că și-a îndeplinit menirea aici, așa că acum trebuie să meargă în altă parte și să îndeplinească visuri noi.

Andreas Nikolaus Lauda s-a născut pe 22 februarie 1949 în Viena, Austria, într-o familie înstărită. Niki a avut o pasiune pentru viteză încă din copilărie și și-a dorit să intre în lumea curselor auto, deși familia lui s-a opus încă de la început. Însă nimeni nu s-a putut împotrivi visurilor sale.

Lauda a devenit pilot de curse chiar dacă familia sa nu a fost de acord. După ce și-a început cariera alături de un Mini, Lauda s-a mutat către Formula Vee, așa cum era normal în Europa Centrală, dar a trecut rapid către cursele în automobile private Porsche și Chevron. S-a găsit pe el însuși în situația în care cariera lui nu mai avansa, așa că a fost nevoit să ia un împrumut bancar de 30,000 de lire sterline, pentru a își cumpăra un loc în echipa March din Formula 2, în anul 1971. A promovat rapid către Formula 1, dar a participat în paralel atât în Formula 1, cât și în Formula 2 în anul 1972. Cu toate că automobilele de Formula 2 erau bune, iar abilitățile lui Lauda l-au impresionat pe directorul March, echipa a avut un sezon catastrofal. Așa că Lauda a fost nevoit să mai facă un împrumut pentru a își cumpăra un loc în echipa BRM, în anul 1973. Chiar dacă Lauda era rapid, echipa se afla în declin. Colegul său de la BRM, Clay Regazzoni, a plecat în 1974 pentru a semna cu Ferrari. Noul său patron, il Commendatore, Enzo Ferrari, l-a întrebat ce părere are despre Lauda. Regazonni a vorbit atât de frumos despre Lauda, încât Ferrari a semnat imediat cu el, plătindu-l suficient încât Lauda și-a acoperit toate datoriile.

Ghinionul părea să îl urmărească însă și la Ferrari, unde sezonul 1973 a început dezastruos.  Echipa s-a refăcut complet sub conducerea lui Luca di Montezemolo, iar la începutul sezonului 1974, Niki le-a recâștigat încrederea celor de la Ferrari după ce a urcat pe locul doi în prima cursă a sezonului, pe circuitul din Argentina. Nu a durat mult și Lauda a obținut un prim loc pe podium, la doar trei curse distanță, în Marele Premiu al Spaniei. Deși reușește să obțină șase pole positionuri la rând, el nu a mai câștigat decât o cursă până la finalul sezonului, echipa acuzând atunci lipsa de experiență combinată cu probleme tehnice. Cu toate acestea, el a obținut un loc patru în clasamentul piloților și a dat dovadă de un imens angajament pentru testarea și îmbunătățirea automobilului.

Sezonul 1975 a început timid pentru Lauda. După primele patru curse nu a reușit să scoată mai mult de un loc cinci, însă după aceea a câștigat patru din următoarele cinci curse concurând cu noul Ferrari 312T. Primul său Campionat Mondial a fost confirmat atunci când a câștigat locul trei la Monza. Coechipierul lui Lauda, Regazzoni, a câștigat cursa, iar Ferrari a obținut primul campionat al constructorilor în unsprezece ani. Lauda a câștigat a cincea cursă din acel sezon în ultima etapă a anului, la Marele Premiu al Statelor Unite. A fost un sezon magic pentru Lauda, care a reușit atunci să își atingă primul record mondial. A obținut un timp de mai puțin de șapte minute pe tur de pistă la Nurburgring. A plutit printre viraje trăind fiecare curbă la maximum.

Lauda a dominat începutul sezonului 1976, câștigând patru din primele șase curse și terminând pe locul al doilea în celelalte două. Până la cea de a cincea victorie din acel an, la Marele Premiu britanic, el avea mai mult decât dublul punctelor celor mai apropiați competitori ai săi, Jody Scheckter și James Hunt. Un al doilea Campionat Mondial consecutiv a părut atunci doar o formalitate.

Cu o săptămână înainte de cursa de la Nurburgring, deși era cel mai rapid pilot, Lauda a încercat să anuleze Marele Premiul al Germaniei, din motive de siguranță. Formula 1 devenise destul de periculoasă în acea perioadă. Cu toate acestea, cei mai mulți piloți nu au fost de acord cu anularea cursei, așa că evenimentul a avut loc. Iar de aici știm cu toții ce a urmat. Unii probabil își amintesc accidentul. Alții au căutat videoclipuri pe internet și au trăit cu sufletul la gură fiecare moment, sperând la un alt final. Cu toții însă și-au dorit ca Lauda să nu plece în acea zi.

În 1976, automobilul condus de Lauda în timpul Marelui Premiu al Germaniei a lovit terasamentul și s-a răsturnat pe circucit. După impact, automobilul a luat foc, iar Lauda a rămas blocat înăuntru. Primii care au ajuns la locul accidentului au fost piloții Arturo Merzario, Guy Edwards și Harald Ertl, care au reușit să îl scoată din automobil. Niki a suferit arsuri la nivelul capului, iar căile respiratorii și sângele i-au fost intoxicate cu gaze. Doctorii s-au declarat rezervați asupra stării sale de sănătate, dar Lauda și-a revenit. A rămas cu cicatrici adânci pe față în urma arsurilor, dar nu a vrut să plece. A luptat pentru încă o cursă. Pentru încă un campionat.  

Pilotul austriac nu a putut sta mult timp departe de circuit, iar după doar șase săptămâni și două Mari Premii, a revenit pe pistă, ocupând poziția a patra în cursa din Italia. Deși nu a lipsit prea mult, Hunt a reușit că câștige următoarele competiții și s-a apropiat de Lauda. Diferența dintre ei era de doar trei puncte înaintea ultimei curse din campionat. La calificări, Lauda a ieșit pe locul trei, cu un loc în spatele lui Hunt, însă în ziua cursei, ploua torențial, motiv pentru care Lauda s-a retras după două tururi. Hunt a câștigat campionatul în acel an, la doar un punct în fața lui Lauda.

Relația bună a lui Lauda cu cei de la Ferrari a fost afectată de decizia lui de a se retrage din Marele Premiu al Japoniei. Chiar dacă a câștigat cu ușurință campionatul, sezonul 1977 a fost unul dificil pentru el. Lui Lauda nu i-a plăcut noul său coechipier, Reutemann, care l-a înlocuit pe perioada absenței lui. Lauda nu a fost confortabil cu această mișcare, simțindu-se dezamăgit de Ferrari. După ce și-a anunțat decizia de a părăsi echipa la sfârșitul sezonului, Lauda a plecat chiar înainte de final. Mai exact, după ce a câștigat campionatul piloților la Marele Premiu al Statelor Unite, din cauza deciziei echipei sale de a concura cu un al treilea automobil. La volanul acestuia se afla canadianul Gilles Villeneuve. Pe atunci un necunoscut, dar care urma să devină un pilot de curse minunat.

În 1978 s-a alăturat echipei Brabham-Alfa Romeo, sponsorizată de Parmalat, pentru un salariu de un milion de dolari. Lauda a suportat aici două sezoane nereușite. Acestea au rămas în amintire în principal pentru cursa sa alături de automobilului Brabham BT46. Un design radical, cunoscut sub numele de Fan Car. A căștigat prima cursă la Marele Premiu al Suediei, dar Brabham nu a mai folosit automobilul în Formula 1.

La sfârșitul lui septembrie 1979, în timpul antrenamentului pentru Marele Premiu al Canadei, Lauda a scurtat o ședință de antrenament și l-a informat imediat pe directorul echipei, Bernie Ecclestone, că dorește să se retragă imediat. Între timp, Lauda a format compania aeriană Lauda Air și s-a întors în Austria pentru a o conduce cu normă întreagă.

Dar Lauda nu a putut sta mult timp departe de curse, astfel că în 1982 s-a întors. A primit un salariu fără precedent, de trei milioane de dolari. După un test terminat cu succes cu McLaren, singura problemă a fost să îl convingă pe sponsorul echipei, Marlboro, că este încă capabil să câștige. Dar Lauda a demonstrat acest lucru atunci când, în cea de a treia cursă, a câștigat Marele Premiu pe circuitul Long Beach.

Sezonul 1983 s-a dovedit unul de tranziție pentru echipa McLaren. Lauda nu a câștigat nicio cursă în acel an, cel mai bun rezultat al său fiind locul 2 la Long Beach în urma coechipierului său John Watson.

Dar Lauda nu s-a lăsat învins nici de această dată. În 1984 a câștigat cel de al treilea campionat mondial, cu doar jumătate de punct în fața coechipierului său, Alain Prost. Victoria sa la Marele Premiu al Austriei din acel an este până acum singura dată când un austriac a câștigat Marele Premiu acasă. Inițial, Lauda nu dorea ca Prost să devină coechipierul său, deoarece era un rival mai rapid. Cu toate acestea, în cele două sezoane împreună, au avut o relație bună, iar Lauda a spus mai târziu că învingerea talentalului pilot francez a fost foarte motivantă pentru el. Întregul sezon a continuat să fie dominat de Lauda și Prost, care au câștigat doisprezece din șaisprezece curse. Lauda a câștigat cinci curse, în timp ce Prost a câștigat șapte. Pe lângă acestea, Lauda a stabilit un record pentru cele mai multe pole positionuri într-un sezon, în timpul sezonului 1975. Câștigarea campionantului a venit în Portugalia, când a început însă plecând de pe locul unsprezece pe grilă.

Sezonul 1985 a fost o dezamăgire pentru Lauda, cu unsprezece retrageri din cele paisprezece curse pe care le-a început.

Ultima cursă a lui Lauda în Formula 1 a fost Marele Premiu inaugural al Australiei la Adelaide, în Australia de Sud.

Niki a fost unul dintre eroii Formulei 1, iar superputerea sa era faptul că era, așa cum se spune, cu picioarele pe pământ. A păcălit moartea și deși un preot i-a citit ultimele ritualuri, patruzeci de zile mai târziu era din nou în automobilul de curse, chiar dacă de sub cască se zăreau bandaje pline de sânge.

În viața de zi cu zi, Niki era un om simplu, practic și destul de direct. Deloc arogant, avea curajul să spună ce simte și să își susțină părarea. A avut curajul să îi spună lui Enzo Ferrari că automobilul său nu e chiar cel mai bun. Dar a avut pasiunea, determinarea și priceperea pentru a-l transforma în cel mai bun.

Niki a fost, pe lângă toate cele enumerate mai sus, o inspirație. Pentru milioane de puști care au crescut cu posterul cu poza lui deasupra capului. Și nu numai. Niki a fost și va rămâne o inspirație pentru toată lumea. Despre cum nimic nu poate sta între tine și îndeplinirea visurilor tale.

Și dacă vreți să aflați mai multe despre viața lui Niki, vă recomand autobiografia lui, To Hell And Back. Și vă garantez că o să vi se facă pielea de găină când o să vedeți ce frumos e povestit totul.. la persoana I. 🙂

Cartea am găsit-o la fetele de la Books Express: https://www.books-express.ro/to-hell-and-back/p/wspc1,9781529106794

One thought on “WE MISS YOU, NIKI!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: