DESPRE VISURI ÎNDEPLINITE

În situația de față nu se știe când vom putea călători din nou. Toate planurile pe care le aveam pentru vara aceasta și, nu numai, rămân păstrate în visurile noastre și speram ca într-o zi să le îndeplinim. Și pentru că nu se știe când vom putea călători din nou, vă propun o scurtă plimbare prin muzeele în care eu visam acum ceva timp să ajung.

În vara lui 2018 ne-am urcat în mașină cu emoții mari și câteva visuri de îndeplinit. Eu știam că în excursia aceasta îmi doresc cel mai mult să ajung la muzeul Audi. Alex visa să se întoarcă la muzeul Porsche și să se piardă cu carnețelul de schițe printre cele mai frumoase automobile din lume. Și visurile s-au îndeplinit, pentru amândoi.

Când am plecat am luat cu noi o hartă pe care urma să colorăm fiecare traseu pe care am mers. Harta o păstrăm și azi și o colorăm cu drag de fiecare dată când ne întoarcem dintr-o călătorie. Vă sugerez să faceți la fel.

În Germania am stat la niște prieteni de familie dintr-un orășel numit Weißenburg, la aproximativ 65 kilometri de Nuremberg. Când am ajuns am fost uimiți de liniștea locului și ne-am dorit imediat să plecăm la o plimbare pe jos, prin împrejurimi. Voiam să vedem ce automobile conduc oamenii din zonă și, de fiecare dată când vedeam câte un garaj ne puneam întrebarea oare ce se ascunde după ușile lui.

În zilele următoare urmau vizitele la muzee. În prima zi aveam pe listă muzeele Audi și BMW. La Audi visam încă din copilărie. Despre BMW pot spune că eram… curioasă.

Când am ajuns în Ingolstadt am fost pe loc fermecată. Părea un orășel magic, în care toți locuitorii conduceau câte un Audi. Era ca un tărâm de basm în care aveam șansa să îmi văd automobilul preferat chiar la semafor. Pe stradă era plin de Audi A1, ce-i drept, majoritatea S1, dar în curți se zăreau Audi-uri clasice. Părea un vis!

Muzeul Audi a fost pentru mine o călătorie în timp. Când am intrat în muzeu ne aștepta un lift care urma să ne ducă direct la ultimul etaj. Și așa începea călătoria prin istoria mărcii, încă de la cele mai vechi automobile. Am admirat cu răbdare fiecare model, deși știam că nu voi scăpa de emoții până nu voi ajunge la el. Zâmbetul mi-a crescut, ochii au început să sclipească, iar inima îmi bătea cu putere. Eram, într-un final, față în față: eu și Audi Quattro. A fost un moment magic – un vis îndeplinit.

Muzeul Audi este destul de micuț în comparație cu celelalte pe care le-am văzut, dar cuprinde destul de multe piese din istoria mărcii și, din câte știu, acestea se schimbă periodic.

Prețul biletului de intrare a fost de 2 euro.

Următoarea oprire din călătoria noastră a fost muzeul BMW. Imediat ce am ajuns în Munchen se simțea deja o oarecare agitație specifică marilor orașe, dar cumva totul părea în ordine, totul era la locul lui.

Muzeul BMW era mult mai mare ca cel de la Audi, dar cumva se simțea o altă atmosferă. Era un alt gen de oameni predominant și parcă era mult mai aglomerat.

Prețul biletului de intrare a fost de 10 euro.

Cel mai mult aici mi-a plăcut un BMW 700, pe care luminile din jur îl făceau să pară foarte elegant. Alături de el, un micuț Isetta zâmbea la fiecare vizitator și stătea la poze fără să îi treacă prin minte că într-o zi ar putea obosi.

Pentru ziua următoare aveam pe listă muzeele Mercedes și Porsche.

Muzeul Mercedes mi-a inspirat eleganță. Automobilele erau împărțite în mai multe camere, de exemplu exista o cameră dedicată autoutilitarelor sau autobuzelor. Totul în jur exprima eleganță. Îmi amintesc că cel mai mult mi-a plăcut zona în care erau expuse automobilele de curse.

Prețul biletului de intrare a fost de 10 euro.

Bonus, pe lângă automobilele Mercedes expuse în interiorul muzeului, în curte era întâlnirea Cars&Coffee. Îmi amintesc că am fost uimită să văd, pentru prima oară (posibil și ultima), un Lamborghini Uracco. Un Lamborghini puțin mai diferit de ceea ce înseamnă clasic pentru această marcă. Un automobil superb, din punctul meu de vedere. Și tot aici am văzut un Borgward Isabella, iubirea secretă de la începutul carierei în motorsport a lui Jochen Neerpasch.

Ultimul muzeu a fost Porsche. Din lista noastră a fost muzeul care avea toate ingredientele unei rețete de succes: lumina perfectă, multe modele și un Porsche 356 care te întâmpina zâmbitor și care abia aștepta să îți spună că a împlinit 70 de ani. Era aici primul Porsche, Type 64, un Beetle Split și, în continuare, urma o lume de basm care te purta prin istoria mărcii până la conceptul lui Porsche Taycan.

Prețul biletului de intrare a fost de 8 euro și din câte îmi amintesc, dacă vizitai atât muzeul Porsche, cât și muzeul Mercedes în aceeași zi, prețul biletului era la jumătate.

Mi-a plăcut foarte mult la muzeul Porsche următorul lucru: copiii erau organizați în grupuri și primeau mănuși, pentru ca apoi, alături de cineva din personal să plece într-o călătorie prin muzeu. Iar prin faptul că purtau mănuși speciale, automobilele erau mângâiate, fără a rămâne cu amprente după ce copilașii se plictiseau de ele.

Chiar dacă părea cumva așteptat, mi-a plăcut cel mai mult muzeul Audi. Mi-a plăcut că deși era micuț, era un loc liniștit și părea plin de istorie. Dar, muzeul Porsche este și el foarte sus în lista preferințelor mele. Poate pentru că îmi place istoria mărcii și pentru că am tot citit de-a lungul timpului despre aceasta. Dar mi-a plăcut foarte mult atmosfera, muzeul era modern, dar în același timp păstra un aer clasic.

Pentru mine a fost una dintre cele mai frumoase vacanțe și, în verile viitoare visez la același tip de excursie doar că prin Italia. Ferrari, Lamborghini, Fiat, Alfa Romeo… cu siguranță vreau să le vizitez, cu prima ocazie! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: