The woman who got women banned from racing

Acum mulți, mulți ani, mai exact pe vremea în care lumea abia descoperea automobilul, Joan avea curajul să participe la curse împotriva unora dintre cei mai buni piloți bărbați ai acelor timpuri. Curajul ei consta în a participa la acele evenimente cu automobile care erau lipsite de sistemele de asistență cu care suntem obișnuiți astăzi. Joan putea controla automobile greoaie, fără servodirecție, cu o construcție simplă a suspensiei și chiar fără stopuri de frână. Un astfel de automobil noi îl conducem astăzi doar din plăcere sau din curiozitate – Joan avea curajul să se așeze la linia de start, printre ceilalți concurenți, adesea bărbați.

Joan Newton Cuneo s-a născut pe 22 iulie 1876 în Holyoke, Massachusetts și era cea mai mică dintre cele patru fiice ale lui Leila Vulte și John Carter Newton. În acele vremuri, John Newton, devenit milionar pe cont propriu, o trata pe Joan mai mult ca pe un fiu decât ca pe o fiică. Acesta i-a permis fiicei lui să conducă o locomotivă cu aburi, precum și o echipă de șase cai. A devenit expertă în ceea ce privea călăria, dar și în ceea ce privea ciclismul. Pe măsură de Joan creștea, părinții săi au trimis-o la mai multe școli cu internat, pentru a deveni o doamnă victoriană.  

În 1898, Joan s-a căsătorit cu Andrew Cuneo, fiul adoptat al bancherului Antonio Cuneo. Cuplul a avut doi copii, Antonio și Maddalena, în primii trei ani ai mariajului lor. În 1902, relația lor a început să se schimbe, mai exact atunci când Andrew Cuneo i-a cumpărat soției sale un Locomobile din 1902. Joan a devenit în scurt timp interesată de cursele auto.

În 1905 Joan și-a cumpărat un automobil cu aburi White, fabricat în 1905. A învățat mult despre partea mecanică a unui automobil, datorită faptului că soțul ei l-a angajat pe tânărul Louis Disbrow drept mecanicul și șoferul ei. Disbrow era un vecin care scăpase recent de condamnarea de crimă, dar care venea dintr-o familie bună și care avea experiență cu automobilele, dat fiind faptul că frații lui dețineau o agenție auto din apropiere. Pentru următorii patru ani, el a fost mecanicul ei, mergând cu ea la multe curse,  precum și în trei Glidden Tours. Andrew Cuneo mergea și el la multe evenimente de genul, dar era nevoit să plece după câteva zile din cauza afacerilor sale.

Până în 1905 ziarele auto din New York erau pline de evenimente auto. Unul dintre aceste evenimente  era Turul Glidden, invenția colonelului Jasper Glidden, care avea ca scop popularizarea automobilului.  Într-un astfel de eveniment, automobilele își puteau dovedi fiabilitatea, deoarece era un turneu intens al mai multor state, pe drumurile dificile și neasfaltate ale acelor vremuri. Joan, chiar dacă avea doar 1,57 metri, era un pilot cu experiență, dornică să participe, astfel că și-a trimis cererea de înscriere. A fost respinsă cu promptitudine de către Asociația Americană de Automobile, cea care organiza turul, deoarece doar bărbații erau acceptați. Joan, deja membră a AAA, a trimis din nou cererea de înscriere, susținând faptul că nicăieri în reguli nu era menționat că femeile nu au voie să participe. Atunci cei din asociație nu au mai avut ce să facă, astfel că i-a fost permis să concureze.

Nerăbdătoare să participe în 1905 la Turul Glidden, Joan și cei trei pasageri ai săi, soțul său, Andrew, mecanicul său, Louis Disbrow și sora sa, au plecat în automobilul White. Cel puțin încă patru astfel de automobile au intrat în cursă, inclusiv unul condus de Walther White, președintele companiei. Joan se bucura de prima tură a zilei, când a văzut automobilul din fața ei oprindu-se inexplicabil la intrarea pe un pod îngust. Uimitor pentru zilele noastre, în 1905 nu existau stopuri de frână. Din fericire pasagerii nu au pățit nimic, au scăpat doar cu câteva vânătăi, însă acest accident, cu riscul de a suna ciudat, a fost cel care a lansat cariera lui Joan în lumea curselor auto.

La puțin timp după ce familia Cuneo s-a întors la casa lor din Long Island, mai multe ziare au contactat-o pe Joan și au încurajat-o să participe într-o competiție care urma să se desfășoare pe plaja din Atlantic City, NJ. Și-a pus automobilul pe platformă și l-a trimis imediat către locația concursului. A ieșit pe locul doi într-o cursă de o milă în weekendul de Ziua Muncii. Știa că se va descurca mai bine, astfel că a plecat către Duchess County Fair, ținut la Poughkeepsie NY, în aceeași lună. Aceasta a fost prima ei participare la o cursă pe pistă, așa cum a declarat mai târziu: “Am avut prima mea experiență la o cursă pe pistă… a fost un caz de dragoste la prima vedere și dragostea mea pentru acest tip de curse a crescut de fiecare dată când am condus în jurul uneia”.

Spre deosebire de Dorothy Levitt, o altă femeie pilot din aceeași perioadă, care conducea automobile pregătite în fabrică, Joan conducea mereu automobilele personale, chiar dacă acestea erau dezbrăcate până când rămâneau doar cu cele esențiale pentru curse. După ce femeilor le-a fost interzis să participe în curse, mai mulți piloți bărbați au avut încredere în Joan să le conducă automobilele cu scopul de a bate un nou record.

Joan a devenit un pilot experimentat și era cunoscută pentru faptul că putea conduce un automobil fără servodirecție, care avea o suspensie destul de simplă și frâne, pe drumurile oribile ale acelei perioade, precum și pe circuit. În 1907, a terminat pe locul trei o cursă de o sută de mile, în două ore și 23 de minute. Mulți dintre cei care îi luau interviuri erau surprinși să întâlnească o femeie micuță, cu privirea pătrunzătoare și o voce joasă. Pe măsură ce Joan câștiga experiență ca pilot, devenea din ce în ce mai împlicată în îngrijirea și mentenanța automobilelor sale.

În vara lui 1908, Joan ajunsese la un punct în care cariera ei, dar și celebritatea, erau la cel mai înalt punct. A terminat Turul Glidden din 1908 cu un scor perfect, a stabilit mai multe recorduri de viteză și a fost acceptată să participe în mai multe curse care urmau să se țină la pista din New Orleans Fair Grounds în februarie 1909. Cei care promovau aceste curse sperau că vor adăuga și o cursă sau două dedicate femeilor, cu scopul de a atrage public adițional. Ceea ce nu au realizat ei era că Joan intenționa să participe în aproape toate cursele, chiar și în cele care erau destinate doar bărbaților. Când urmau aceste curse, organizatorii nu îi interziceau să participe, motivul fiind faptul că nicio altă femeie nu se mai înscrisese, astfel că ea nu avea împotriva cui să concureze. Ca rezultat, pe durata de trei zile a evenimentului, ea a învins unii dintre cei mai importanți piloți bărbați, printre care și Bob Burman și George Robertson și a terminat a doua după Ralph De Palma într-o cursă de cincizeci de mile. De Palma a fost cel mai bun pilot al zilei. Valul de articole care îi lăudau reușita a apărut în același timp cu decizia celor de la Asociația Americană de Automobile de a interzice femeilor posibilitatea de a participa în orice competiție, inclusiv Turul Glidden. Chiar dacă era furioasă, nu prea avea ce să facă. Bărbații din comitetul competiției, pe care Joan îi cunoștea în majoritate foarte bine, erau cei care încercau să o facă să renunțe de fiecare dată când se înscria la un eveniment AAA. Chiar dacă nu fusese niciodată un susținător vocal al drepturilor femeilor, Joan simțea că trebuie să li se permită să concureze dacă au capacitatea și dorința, iar ea demonstrase deja că are mult din ambele. Deși s-a gândit să dea comitetul competiției în judecată, și-a dat seama că va fi inutil, întrucât oficialii săi de sex masculin erau deja împotriva ei.

După ce noile reguli au intrat în vigoare, Joan a mai concurat în evenimente care nu erau organizate de AAA și a stabilit mai multe recorduri “neoficiale” de viteză pentru femei. A scris articole despre autovehicule pentru reviste și a fost un apreciat purtător de cuvânt pentru mișcarea Good Roads, precum și pentru organizațiile de caritate pentru orfanii din New York. Cu toate acestea, ea nu a mai avut niciodată ocazia să facă ceea ce își dorea cel mai mult: să concureze împotriva unora dintre cei mai buni piloți bărbați ai acelor vremuri. Anii acelor oportunități trecuseră de mult – avea aproape patruzeci de ani. Cu toate acestea, îi plăcea în continuare să conducă rapid, iar colecția de amenzi luate pentru viteză puteau dovedi acest lucru.

În ceea ce privește viața personală, în 1915 a divorțat de Andrew în urma implicării lui scandaloase într-o relație cu o actriță. În 1917, ea și fiica ei Dolly s-au mutat în Deerfield Valley of Vermont. În 1923 s-a căsătorit cu iubitul ei din copilărie, James Francis Sickman, alături de care s-a mutat în Ontonago, un mic orășel din peninsula superioară a Michiganului. Acolo a locuit până la moartea ei din 1935.

Joan Cuneo a fost, fără îndoială, una dintre cele mai experimentate femei pilot din Statele Unite între anii 1905 și 1910. Avea respectul rivalilor săi de sex masculin, care o lăsau adesea să conducă automobilele lor, asta după ce femeilor le fusese interzis să participe în competiții auto. Timp de un deceniu a rămas un important purtător de cuvânt pentru femeile din lumea curselor auto. Chiar dacă ea era foarte determinată să concureze împotriva oricui, fără să conteze sexul, cei din organizare au decis să excludă femeile pentru a putea salva sportul considerat, la acele vremuri, prea periculos pentru a continua. Până de curând, Joan a primit doar o scurtă mențiune în istoria automobilelor ca “femeia din cauza căreia li s-a interzis femeilor să participe la curse”.

FOTO: https://velocetoday.com/

Joan Newton Cuneo în garaj 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: