CAMILLE DU GAST ȘI PRIMII PAȘI ÎN LUMEA CURSELOR AUTO

Există la Paris, lângă Ménilmontant, o stradă Crespin du Gast. Într-un oraș în care străzile poartă nume de oameni de stat, de soldați, de pictori sau de poeți, există și o stradă care aduce un omagiu unui pilot de curse sau, mai bine spus, unei femei pilot de curse.

Se știe din bătrâni că Camille du Gast a fost printre primele femei pilot de curse, însă, cu toate acestea, ea nu a ieșit niciodată învingătoare la un astfel de eveniment. Dar de ce există totuși o stradă care îi poartă numele?

Ei bine, este posibil pentru rolul pe care l-a jucat în tragica cursă Paris-Madrid, cât și pentru că a păcălit moartea în 1905, în timpul cursei de bărci cu motor Alger-Toulon sau pentru dăruirea ei în lupta abuzului asupra animalelor și pentru ajutorul ei pe tot parcursul vieții pentru cei săraci și  pentru cei bolnavi. 

Marie Marhte Camille Desinge du Gast s-a născut pe 30 mai 1868 la Paris. Cunoscută sub numele de Camille du Gast, ea se numea de fapt Camille Crespin. În 1890 s-a căsătorit cu Jules Crespin, unul dintre directori și membru principal al magazinelor universale Dufayel, ceea ce o făcea să ducă o viață fără lipsuri. Jules Crespin a murit tânăr, când ea avea 27 de ani, lăsând-o văduvă, dar foarte bogată și cu o fiică.

Soțul ei – într-o perioadă în care emanciparea femeii era încă o noțiune himerică – i-a oferit un ajutor neprețuit dând dovadă de o anumită îngăduință față de numeroasele ei pasiuni, nu întotdeauna considerate a fi foarte feminine. 

Dintre toate pasiunile ei, scrima, trasul cu pistolul și cu pușca, cățăratul, călăria, a existat una pe care o împărtășea cu soțul ei, zborul cu balonul. Prin urmare, Camille du Gast a început să capteze interesul publicului în anii 1890 prin faptul că zbura cu balonul. 

După moartea soțului ei, a început să călătorescă mult și chiar a traversat Marocul călare. A fost activă pe scena socială pariziană, fiind cunoscută drept una dintre cele mai bogate și împlinite văduve din Franța.

Du Gast a fost entuziasmată să urmărească începutul cursei Cupei Gordon Bennet din 1900 de la Paris la Lyon. Până în 1901 ea deținea atât un Peugeot, cât și un automobil Panhard et Levassor, acestea stimulându-i interesul pentru cursele auto. De asemenea, despre Camille se știe că a fost una dintre primele femei, după Ducesa de Uzès, care a obținut un permis de conducere. Îndrăzneață și muncitoare, ea a reușit să devină singura femeie din Automobile Club de France (A.C.F.) la 1 decembrie 1904. Sosirea primei femei într-un sport care aparținea bărbaților era o senzație nouă, dar care nu a stârnit entuziasmul domnilor. Foarte repede însă, Camille va cuceri inimile publicului francez. 

În 1901, du Gast și baroneasa Hélène van Zuylen, soția președintelui Automobile Club de France (A.C.F.), au fost singurele două femei participante la cursa Paris-Berlin. Baroneasa Zuylen concurase deja la cursa Paris-Amsterdam-Paris în 1898, așa că du Gast a devenit a doua femeie care a luat parte la o cursă internațională din lumea sporturilor cu motor. Du Gast a fost însoțită de Hélie de Talleyrand-Périgord, prințul Saganului drept mecanic. Cursa s-a desfășurat în trei etape – 27 iunie Paris-Aachen 459 kilometri; 29 iunie Aachen-Hanovra 447 kilometri; 29 iunie Hanovra-Berlin 299 kilometri. Automobilul ei Panhard et Levassor de 20 de cai putere era slab alimentat și nu era proiectat pentru curse, așa că a pornit ultima dintre cei 122 de participanți. A terminat pe locul 33 la general cu un timp total de 25 de ore 30 de minute și 23 de secunde (a 19-a la “clasa grea”) și s-a hotărât să scoată un timp mai bun data viitoare. Baroneasa Hélène Zuylen s-a oprit cu probleme tehnice în prima zi, așa că du Gast a primit aplauze pentru faptul că a terminat cursa cu succes. 

În 1902 du Gast a concurat la cursa Paris-Viena. De asemenea, ea s-a înscris la cursa New York-San Francisco, dar a fost refuzată de organul de conduere deoarece era femeie. Alte participări la curse au fost excluse deoarece în acel an a fost într-o croazieră prelungită. 

Pentru cursa Paris-Madrid din 1903, du Gast a fost angajată de Adrien de Turckheim pentru a conduce unul dintre automobilele sale De Dietrich de 5,7 litri și 30 de cai putere, într-o cursă la startul căreia s-au aliniat 275 de automobile.

Du Gast a început pe poziția 29 și a câștigat 9 locuri în primii 120 de kilometri. A urcat pe locul 8 înainte să se oprească lângă Libourne, chiar lângă Bordeaux, pentru a acorda primul ajutor unui coleg de-al său. Englezul Phil Stead a rămas blocat sub automobilul său când a ieșit într-un șanț. Ea l-a îngrijit până când a sosit o ambulanță și a fost creditată de medici că probabil i-a salvat viața.

În ciuda îndemnului lui Stead de a o implora să alerge în continuare, ea a rămas cu el până au sosit ajutoarele. Ea a reluat apoi cursa și a terminat pe locul patruzeci și cinci într-o cursă oprită la Bordeaux prin ordin guvernamental din cauza a prea multor accidente: 15 răniți, 7 morți inclusiv 2 piloți, în special Marcel Renault, 3 mecanici și 2 spectatori. Acela a fost momentul în care au dispărut marile curse de drum deschis de la un oraș la altul. 

În anul 1904 echipa fabricii Benz i-a oferit lui du Gast un loc pentru Cupa Grodon Bennett, datorită performanței ei din cursa Paris-Madrid în 1903. Din păcate însă, guvernul francez a interzis femeilor să concureze în sporturile cu motor, invocând “nervozitatea feminină”.

După ce cariera ei pe patru roți s-a încheiat brusc, ea s-a orientat către cursele de bărci cu motor, din jurul Franței. În 1905, în timpul unei curse între Alger și Toulon, când întreaga flotă de concurenți a fost decimată de o furtună violentă, ea a scăpat de înec, fiind salvată de un marinar  care a sărit în mare din crucișătorul “Kléber”. Camille, în ciuda retragerii sale, a fost declarată câștigătoare. Dintre toți concurenții, ea a fost cea care a reușit să se apropie cel mai mult de Toulon, orașul de sosire.

Ultimii ani din viața lui Camille au fost mai calmi, dar la fel de pasionali. Președinte al Societății pentru Protecția Animalelor din 1910 până în 1942, ea nu a încetat să lucreze pentru a ameliora suferința celor mai săraci, în timp ce a militat activ pentru promovarea drepturilor femeilor și emanciparea acestora. 

Camiile du Gast a murit în 1942, al 72-lea al unei vieți pasionale și incitante. 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: